Memento mori IV, in cuvinte incrucisate

Ş-astăzi punctul de solstiţiu a sosit în omenire./Din mărire la cădere, din cădere la mărire. (Memento Mori)


ORIZONTAL : 1) Erou mitologic geto-dac, evocat în poemul din titlu – Primul personaj biblic.2) În imaginaţia cititorului se perindează scene colosale ale Romei antice: Şi atunci... Roma în uimita omenire. / Gânduri mari ca sori în caos e puternica-i gândire – Poetul îi venerează pe daci, descriindu-le armele: Luminând halele negre, armuri albe şi..., / Atârnate de columne, lănci şi arcuri răzimate. 3) Curată – Marea-n fund clopote are, care sună-n orice noapte, / Nilu-n fund grădine are,... cu mere d-aur coapte (sing.) – Orez (înv.). 4) Din Împărat şi proletar: Când ştii că visu-... cu moarte se sfârşeşte / Că 'n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi – Privitor la veşnicie: Şi din secoli ce trecură ea s-apucă să... 5) Erudit publicist norvegian din sec. XIX – Astfel au căzut romanii, mari în bine, mari în rău. / Da-i cumplit să vezi un popol... să fie mare. 6) Decebal, în Decameron dramatic: O ! nu ştiţi voi ce însemneazã asta / Când leul şi-a-nfipt gheara în....! – În zădar guvernă regii lumea cu înţelepciune / Se-nmulţesc semnele..., se-mpuţin faptele bune (sing.). 7) Zâna Dochia călătoreşte în josul unui râu: Dar din ce în ce coboară râul lat, el se-adânceşte / În... întunecate, unde apa-abia sclipeşte –Apus.8) Alexandru Odobescu– În atenţia poetului stau şi uriaşele piramide egiptene: Cari stau ca veacuri negre în pustiuri împietrite / Câte-au mai văzut şi... ­ ce-ar vorbi de-ar avea glas – Iorgu Iordan – Poezia ... mâne zileleâţi adaugi . 9) Sâmburele crud al morţii e-n viaţă... Şi-n mărire – Molatic, precum în Călin (file din poveste): Braţul ei atârnă... peste marginea de pat. 10) Monedă naţională – Încet, aşa cum pluteşte Dochia pe un fluviu, străbătând pădurea de basm – Condei. 11) Din imagini ale mitologiei orientale: De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi şi ţări ferice ­/ Memfis, colo, -n depărtare, cu zidirile-i... (masc., sing.) – Asia se îmbată în plăceri: Şi la mese-n veci întinse e culcat Sardanapal; / Şi sub degete măiestre... cugetă mite. 12) Din Glossă: Privitor ca la... / Tu în lume să te 'nchipui: / Joace unul şi pe patru / Totuş tu ghici-vei chipu-i – Muntele, unde ajunge Dochia, este locuinţa zeilor daci: Abia marginile-... în albastra-ntunecime: / Munte jumătate-n lume ­ jumătate-n infinit.

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1)Despre Solomon, „poetul-rege”: Lumea asculta uimită glasu-i dulce şi încet. / Dar ieşind din templul sacru lasă gândul lui să cadă, / Căci amorul îl aşteaptă cu-a lui umeri de... – Despre mag: Şi c-un ac el zugrăveşte cărăruşile găsite / ­A ... sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos şi bun. 2) La ridicarea Romei contribuie „vecinicia”: Şi din secoli ce trecură ea s-... să adune / Toată viaţa şi puterea, sucul tot de-nţelepciune – Acolo-s dumbrăvi de aur cu... constelate, / Codrii de argint ce mişcă a lor ramuri luminate. 3) Din pasajul înfruntării daco-romane: Neclintiţi stau ş-unii ş-alţii în... lupta lor– Itinerar. 4) Despre faţa sfânt-a lunei pline: Nisipişul străluceşte, râuri scapără-n pădure / În..., lumini ca stele presărate-n mii de muri – Sfârşitul lumii e apus de Zeitate ş-asfinţire de... (pl.)– Ionel Teodoreanu. 5) În plen! – Într-o lume fără umbră e a soarelui cetate,/ ... e lumină clară, radioasă voluptate – Abreviaţie medicală pentru „lichid cefalo-rahidian”. 6) Poezia Somnoroase... . 7) Titlu al poeziei, care începe cu versurile: Cu-ncetu-nserează şi stele izvorăsc / Pe-a cerului arcuri măreţe– O altă poezie, ce poartă titlul: Trecut-au... (neart.)– Se introduc în penar!8) Privitor la omenire: ..., vor pieri şi ele toate./ În zădar le scrii în piatră şi le crezi eternizate (masc.) – Regele egiptean in faţa piramidei: El... să vad-acolo tot trecutul. 9) Alecu Russo– Daniel Danielopolu – Apa... la care se referă poetul, exclamând: O, aş bea, să văd anume / C-a venit domnia morţii, sfărâmând bătrâna lume – François Rabelais. 10) Devotament total, faţă de artă poetică – Zeii nordici la porţile Romei: Ei apar pe-un dâmb al Romei ­ ea dormea sfântă ş-antică./ Peste lumea-i adormită câte-o... din ceruri pică. 11) Din secvenţa luptelor între zei: Ochii-olimpicului negri... cadrul. Cu frică, / Spre-a opri acea privire, dacul manta şi-o ridică – Afluent al Dunării. 12) Zeii nordici, în frunte cu Odin, decid soarta Romei: Acolo în fundul mării, în înalte-albastre hale, / Şed la... lungi de piatră zeii falnicei Valhale – Dar... când soseşte blânda miezenopţii oră, / Ceru-albastru ca safirul mândre raze îl coloră.

Dicţionar:RIS, DAA, LCR, ENA.

Prof. Nicolae Vicolov solutia

ALTE CAREURI CU EMINESCU

Datat 1872 si tiparit de Ilarie Chendi in Preludii (Ed. Minerva, Institut de Arte Grafice si Editura, Bucuresti, 1903), Memento mori urma sa mai cuprinda Egipetul si imparat si proletar. Poemul se pastreaza in doua versiuni: Panorama desertaciunilor (336 versuri, neterminata) si Memento mori (1302 versuri). Titlurile asupra carora a mai oscilat poetul sunt Tempora mutantur, Vanitas vanitatum vanitas, Skepsis, Cugetari. La 1 octombrie 1872, Eminescu publica in Convorbiri literare episodul Egipetul, pe care-l citise cu o luna mai devreme la Junimea.

Pe urmele preromanticilor care atasau temei istoriei motivul ruinelor ce prilejuiesc meditatia, preluand modelul Legendei secolelor a lui Hugo, Eminescu devine mai ales in Memento mori un poet de anvergura, expunand pe spatii largi spectacolul civilizatiilor, dar cu un mesaj mai adanc decat acela al zadarniciei trecerii. Poemul este o panorama a desertaciunilor in sensul cresterii si descresterii aderentei miturilor, sub pretextul vietii ca vis si al fortunei labilis - intemeiata filosofic de Heraclit (panta rei) si cultivata in lirica lui Horatiu si Ovidiu, reformulata in Evul Mediu de Ecleziast sub forma: Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune. Cu Schopenhauer ideea se nuanteaza ca dialectica a lumii materiale in devenire, a carei existenta obiectiva se reduce insa la vointa de a fi. 

Ideea rasariturilor si apusurilor succesive, perpetue, se concretizeaza, ca si in Scrisoarea I, intr-o imagine complexa, aparent pesimista. Nasterea zeilor, amurgul lor (mit la care poetul trimite intr-o nota pe marginea manuscrisului) si incremenirea Ideii, degradarea ei sunt elementele-cheie ale imaginilor simbolice din poem, supuse mitului Apocalipsei.

Opozitia dintre lumea cea aievea si lumea inchipuiriisustine un concept. Atitudinea eminesciana nu se suprapune celei romantice in genere, caci, dincolo de temeiurile filosofice amintite si de “explicatia” referitoare la lumea reala si, respectiv, la cea visata (antiteza eroziune, instrainare vs. libertatea gandirii), poemul pune accent asupra renasterii, a sirului continuu de ipostaze ale lumilor in proiect.

Memento mori e cunoscut ca poemul nasterii si mortii civilizatiilor ce se succeda adesea spre un scop necunoscut. Ceea ce impinge lumile in fiinta e insa gandirea; ea tinde sa modeleze natura dupa tipare proprii. In acest sir intra in scena istoriei civilizatia primitiva, apoi cea babiloniana, cea egipteana, palestiniana, greaca, romana, dacica, Revolutia Franceza (moartea lui Napoleon).

Solutia careului: Memento mori 3
 

1 D	2 E	3 C	4 E	5 B	6 A	7 L	8	9 F	10 A	11 R	12 A
2 U	N	I	V	E	R	S	U	L		A	P
3 N	O	R	I		M	I	R	O	A	S	E
4 A	R	C		C	U		A	R	T	A
5 R	M		C	O	R	P		I	A	R	A
6 E		R	A		I	L	U		R	E	N
7 A	R	A	M	A		A	D	U	N	A	T
8	I	M	A	G	I	N	A	R	A		I
9 L		A	R	E	N	A		A	T	A	C
10 U	T		U	R	I		U	G	E	R	E
11 M	O	R	T		M	A	N	A		A	L
12 I	N	R	A	D	A	C	I	N	A	T	E